BIOGRAFIE
„Acum pot să mor liniștit pentru că urmașul meu va fi Constantin Silvestri!” (George Enescu)Constantin Silvestri (n.31 mai 1913, București, România – d. 23 februarie 1969, Londra, Anglia, Regatul Unit) a fost un dirijor, compozitor și pianist român, stabilit în Anglia din 1959 și naturalizat cetățean britanic din 1967.
Constantin Silvestri a avut prima apariție publică în calitate de muzician la vârsta de 10 ani, cu un recital de pian.
Ulterior studiază la Conservatorul din București cu Mihail Jora (compoziție) și cu Florica Musicescu (pian). Este îndrumat îndeaproape de George Enescu și de contrabasistul Joseph Prunner, unchiul său.
Constantin Silvestri a fost un dirijor autodidact. Totuși relația foarte apropiată dintre tânărul Silvestri și Ionel Perlea ne îndreptățește să credem că inițierea în arta dirijorală s-a produs sub influența acestui mare dirijor, prieten foarte apropiat al familiei Prunner-Silvestri.
Constantin Silvestri și-a început cariera ca pianist fiind corepetitor la Opera Națională din București dar și dirijând o serie importantă
de spectacole. În același timp s-a făcut remarcat prin formidabilele sale improvizații în stilul unor compozitori reputați. A fost directorul
Filarmonicii din București timp de șase ani (1947-1953) ca successor al lui George Georgescu, perioadă în care a înființat Corul Academic la
Filarmonicii. În 1953 Constantin Silvestri devine directorul Operei Nationale din București, dar va dirija cu precădere Orchestra Națională Radio.
Din 1948 până în 1958, Silvestri a predat la Conservatorul din București, unde a fondat clasa de dirijat elaborând o nouă metodă de studiu. Printre studenții lui s-au numărat Sergiu Comissiona, Marius Constant, Anatol Vieru, Iosif Conta, Edgar Cosma și alții.
În anii 1950 Silvestri va primi și accepta invitații pentru a concerta în URSS, Cehoslovacia și Ungaria, dar și în Marea Britanie, Franța, Belgia etc. Ca urmare a impactului și succesului acestor concerte, a fost invitat în 1957 să dirijeze Orchestra Filarmonică londoneză. Succesul debutului său dirijoral în Anglia i-a adus oferte pentru alte concerte importante dar și înregistrări cu casa de discuri EMI toate acestea contribuind la consolidarea reputației sale internaționale. Tot în această perioadă a fost recompensat cu Premiul I al Academiei Charles Cros pentru Simfonia a 9-a „Din lumea nouă” de A. Dvořák și cu Marele Premiu al Discului pentru „Dixtuorul” de George Enescu.
Cariera lui din România a atins apogeul în 1958, cu premiera românească a operei „Oedipe” de George Enescu, care s-a bucurat de un imens succes. Se întâmpla cu prilejul primei ediții a Festivalului și Concursului George Enescu, la care Constantin Silvestri a fost președintele concursului de pian.
În ianuarie 1959 Constantin Silvestri va părăsi definitiv România stabilindu-se inițial la Paris, apoi în Marea Britanie. Între 1959 și 1961 artistul va cutreiera lumea susținând concerte cu cele mai importante orchestre ale lumii, dintre care amintim: la primul turneu în Statele Unite dirijează Orchestra Simfonică din Chicago; efectuează un turneu în Africa de Sud; cu prilejul celui de al doilea turneu în Statele Unite dirijează Orchestra Simfonică din Philadelphia; participă cu un concert la Festivalul de la Besançon, împreună cu dirijorii și pianiștii Lorin Maazel, Georg Solti, Charles Münch, Wilhelm Kempf, Wilhelm Backhaus; turnee în Mexic, Australia; turnee în Europa, la Berlin, Paris, Manchester, Köln etc.
Poate cel mai important moment al carierei lui Silvestri a fost în anul 1961 prin acceptarea postului de dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Bournemouth. Prin repetiții ample și minuțioase, a transformat ansamblul într-unul de clasă și reputație internațională, fiind considerată ca valoare a doua orchestră a Angliei fapt ce i-a permis să participe la ediția din 1963 a Festivalul de la Edinburgh, să facă un turneu în Europei pe parcursul anului 1965 și să realizeze numeroase înregistrări. În plus față de activitatea de la Bournemouth, Silvestri a continuat să dirijeze orchestre internaționale de prestigiu din Europa, Extremul Orient și SUA. A dirijat la Royal Opera House, Covent Garden, în 1963, o nouă producție Hovașcina de Musorgski. Silvestri a devenit cetățean britanic în 1967, însă cariera lui a fost curmată prematur de un cancer. A murit în 1969 într-un spital din Londra, la vârsta de doar cincizeci și cinci de ani. Epitaful gravat pe piatra sa funerară, din cimitirul bisericii Saint Peter din Bournemouth, menționează: „un muzician extraordinar și un om remarcabil”.
În 2013, casa de discuri EMI a relansat majoritatea înregistrărilor lui Constantin Silvestri în seria „The Legendary Conductor”, distribuite pe 15 albume. Un critic muzical a subliniat „consecvența caracterului și calității” operelor sale. Pe lângă simfoniile 4-6 și Manfred de Ceaikovski, albumele conțin simfoniile 7-9 de Dvořák, precum și lucrări de Bartok, Hindemith, Berlioz, Franck, Ravel și Debussy.
Constantin Silvestri este până în zilele noastre singurul dirijor român care a înregistrat cu Filarmonica din Viena.
Din 1948 până în 1958, Silvestri a predat la Conservatorul din București, unde a fondat clasa de dirijat elaborând o nouă metodă de studiu. Printre studenții lui s-au numărat Sergiu Comissiona, Marius Constant, Anatol Vieru, Iosif Conta, Edgar Cosma și alții.
În anii 1950 Silvestri va primi și accepta invitații pentru a concerta în URSS, Cehoslovacia și Ungaria, dar și în Marea Britanie, Franța, Belgia etc. Ca urmare a impactului și succesului acestor concerte, a fost invitat în 1957 să dirijeze Orchestra Filarmonică londoneză. Succesul debutului său dirijoral în Anglia i-a adus oferte pentru alte concerte importante dar și înregistrări cu casa de discuri EMI toate acestea contribuind la consolidarea reputației sale internaționale. Tot în această perioadă a fost recompensat cu Premiul I al Academiei Charles Cros pentru Simfonia a 9-a „Din lumea nouă” de A. Dvořák și cu Marele Premiu al Discului pentru „Dixtuorul” de George Enescu.
Cariera lui din România a atins apogeul în 1958, cu premiera românească a operei „Oedipe” de George Enescu, care s-a bucurat de un imens succes. Se întâmpla cu prilejul primei ediții a Festivalului și Concursului George Enescu, la care Constantin Silvestri a fost președintele concursului de pian.
În ianuarie 1959 Constantin Silvestri va părăsi definitiv România stabilindu-se inițial la Paris, apoi în Marea Britanie. Între 1959 și 1961 artistul va cutreiera lumea susținând concerte cu cele mai importante orchestre ale lumii, dintre care amintim: la primul turneu în Statele Unite dirijează Orchestra Simfonică din Chicago; efectuează un turneu în Africa de Sud; cu prilejul celui de al doilea turneu în Statele Unite dirijează Orchestra Simfonică din Philadelphia; participă cu un concert la Festivalul de la Besançon, împreună cu dirijorii și pianiștii Lorin Maazel, Georg Solti, Charles Münch, Wilhelm Kempf, Wilhelm Backhaus; turnee în Mexic, Australia; turnee în Europa, la Berlin, Paris, Manchester, Köln etc.
Poate cel mai important moment al carierei lui Silvestri a fost în anul 1961 prin acceptarea postului de dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Bournemouth. Prin repetiții ample și minuțioase, a transformat ansamblul într-unul de clasă și reputație internațională, fiind considerată ca valoare a doua orchestră a Angliei fapt ce i-a permis să participe la ediția din 1963 a Festivalul de la Edinburgh, să facă un turneu în Europei pe parcursul anului 1965 și să realizeze numeroase înregistrări. În plus față de activitatea de la Bournemouth, Silvestri a continuat să dirijeze orchestre internaționale de prestigiu din Europa, Extremul Orient și SUA. A dirijat la Royal Opera House, Covent Garden, în 1963, o nouă producție Hovașcina de Musorgski. Silvestri a devenit cetățean britanic în 1967, însă cariera lui a fost curmată prematur de un cancer. A murit în 1969 într-un spital din Londra, la vârsta de doar cincizeci și cinci de ani. Epitaful gravat pe piatra sa funerară, din cimitirul bisericii Saint Peter din Bournemouth, menționează: „un muzician extraordinar și un om remarcabil”.
În 2013, casa de discuri EMI a relansat majoritatea înregistrărilor lui Constantin Silvestri în seria „The Legendary Conductor”, distribuite pe 15 albume. Un critic muzical a subliniat „consecvența caracterului și calității” operelor sale. Pe lângă simfoniile 4-6 și Manfred de Ceaikovski, albumele conțin simfoniile 7-9 de Dvořák, precum și lucrări de Bartok, Hindemith, Berlioz, Franck, Ravel și Debussy.
Constantin Silvestri este până în zilele noastre singurul dirijor român care a înregistrat cu Filarmonica din Viena.